Dragă București, nu te mai vreau!

nature-landscape-nature-landscape-nature-road-to-home-notebook-wallpaper-imagery

Au trecut anii peste mine și ușurelul cu ușurelul mi-am îndeplinit fiecare vis. Am vrut să fac 14 ani, ca să port cu mândrie, în buzunar, buletinul. Am vrut să intru la liceu, să particip la balul bobocilor și să mă distrez. După toate astea, am trecut la un alt nivel. Am dat peste termenul de facultate și am început să vizitez din ce în ce mai des Bucureștiul, lucru ce m-a făcut să-mi spun că vreau acolo, că vreau să studiez, că vreau titlul de student. Acum, după 19 zile de studenție, las armele jos, îmi predau toate dorințele si spun, fără nici un fel de resentiment, că-mi vreau viața înapoi.

home_by_trseth-d3efp80-772932

Mi-e dor de după-amiezile când mă întorceam de la liceu și mama mă aștepta cu mâncarea acasă. Mi-e dor de duminicile în care făceam un grătar în familie. Mi-e dor de plictiseala pe care mi-o inspira orașul meu.

Mă băteam cu pumnul în piept că nu o să-mi fie dor și că deja am avut responsabilități, că totul o să fie ok și că nu o să zic niciodată că vreau înapoi. Da, am avut responsabilități, dar în momentul în care trece prima săptămână într-un oraș străin, ale cărui reguli și tricks nu le cunoști, realizezi că responsabilitatea ce ai avut-o până-n facultate nu înseamnă nici 10% din ce ai acum.

E frumoasă studenția, e frumoasă facultatea, sunt frumoși oamenii pe care-i cunoști, dar la un moment dat te resemnezi și îți dai seama că oricât de frumos ar fi acolo, nicăieri nu-i mai frumos ca ACASĂ.

5

În astea 3 săptămâni am învățat mai multe lucruri decât am învățat în 12 ani de liceu și școală. Acum știu că Mega-image, Auchan, Kaufland și alte supermarket-uri sunt cele mai bune prietene ale unui om. Acum știu că MC și KFC devin, după o săptămână, precum ciorba de la prânz, un obicei. Acum știu cum să fac research, știu cum să scriu un articol, știu cum să manipulez, știu cum să fac publicitate, PR și cum să comunic corect cu prietenii, colegii de muncă și clienții. Da, liceul m-a adus aici și nu neg asta, dar sunt sigur că a uitat să mă învețe foarte multe lucruri. De fapt, sunt sigur că nu a vrut să mă învețe lucrurile astea.

Printre rânduri, vă declar că s-a format o dorință foarte mică de a scrie o carte, că fac internship într-o agenție de turism și de organizare evenimente, că am trecut de prima etapă în PRIME România și că, chiar în aceste momente, lucrez împreună cu o echipă la o campanie pentru un brand foarte cunoscut în România.

În final…

Mamă, tată, frate, bunică, prietene, da, mi-e al naibii de dor.

Comments

comments

You may also like