Primul drum la SNSPA în 2016

snspa

Am fost ieri să dau pre-testarea la Facultatea de Ştiinte Politice, specializarea Relaţii Internaţionale şi Studii Europene şi m-am gândit să vă povestesc cum a fost. Cum nu am scris până acum despre SNSPA, o să fac premiera astăzi.

Este a 4-a oară când vizitez minunatul sediu de pe Bulevardul Expoziţiei. Vorbind strict din postura unui viitor student, este o facultate ce îţi oferă toate facilităţile. Pe lângă faptul ca ai o parcare imensă, un Mega Image chiar peste drum, şi cea mai moderna infrastructură, am avut ocazia să cunosc nişte profesori care, la prima vedere, mi-au părut de nota 10. Evident că este loc şi de mai bine, de exemplu:

Continue Reading

Mi-am pierdut ochelarii, mai am puţin şi-mi pierd capul

brokenclassesbw

Râd şi plâng în acelaşi timp. E amuzant că a fost nevoie să îi pierd ca să dau de motivaţia de a cumpăra alţii şi e trist că eu mă chinui în momentele astea să scriu, pentru că mă ustura ochii şi trebuie să-i ţin beliţi ca să nu lăcrimeze.

Nu am mai putut să dau sala.

Am fost la teatru şi tot ce am putut să văd şi să ascult a fost cretina din spatele meu care vorbea la telefon fără jenă în timpul piesei. Culmea, când s-a terminat, m-am apropiat îndeajuns de mult încât să observ că era drăguţă. Da’ ştiţi cum e, mai rar frumuseţe şi inteligenţă în acelaşi corp.

Am fost întrebat săptămâna asta de 5 ori, luni, marţi, miercuri, joi şi vineri, dacă mai am iubită. Dacă mă mai întreabă cineva cred că o să-mi cumpăr o păpusă gonflabilă şi o să pun o poză cu ea pe facebook, nu de alta, dar e dureros să spun de 5 ori într-o săptămâna ca nu am iubită. În felul ăsta măcar o să mă întrebe lumea de păpuşă.

Continue Reading

Eşti din Târgovişte dacă…

15216_713733375360288_6501612886285440530_n
  1. Îl ştii pe Gigel, bărbatul cu probleme psihice, care a rămas cu impresia că este la volanul unei maşini. Acesta cere întotdeauna aceeaşi sumă modestă de 1 leu, în acelaşi mod politicos;
  2. Ai auzit cel puţin o dată fraza „Măturaru’, linguraruuu’!”;
  3. Primul non-stop la care te gândeşti este Gringo;
  4. Colegiul Naţional „Constantin Cantacuzino” este Pedagogicul sau Şcoala Normală, Grupul Şcolar Industrial „Nicolae Ciorănescu” este Liceul 5, Liceul Tehnologic „Voievodul Mircea” este Liceul 2 etc.;
  5. Ştii unde este cartierul prepeleac şi sârbi;
  6. Te duci cel puţin o dată pe an în Tao;
  7. Ţi-ai făcut poze sau i-ai făcut cuiva poze la fostul restaurant de lângă lacul Chindia;
  8. Ştii unde este parcul fitness şi ai „lucrat” cel puţin o dată la unul din aparetele de acolo;
  9. Ai stat şi tu 5 ore la semaforul de la Gringo;
  10. Ai fost vrodată în Irish;
  11. Ai mâncat pizza de la Maestro;

Dacă ai şi alte idei, te invit să completezi lista printr-un comment. 🙂

Mulţumesc de poză, Florian Ispas. Dacă vreţi poza tipărită, căutaţi-l!

Continue Reading

Ne vindem oraşul, viaţa, totul

trading_in_humans_for_money___mohammad_sabaaneh

Sunt sigur că toate orașele au oamenii lor defecți, oameni care strică toată frumusețea unei comunităţi. Eu unul m-am săturat de orașul meu, m-am săturat de viață pe care o duc aici, m-am săturat de oamenii cu care mă întâlnesc zilnic pe stradă și m-am săturat să îndur toate lucrurile urâte pe care le văd la fiecare colț. Am un oraș superb, cu atât de multă istorie și atât de multă speranță, dar oamenii strică toate aceste lucruri frumoase. Am obosit să văd cum se aruncă gunoaie oriunde, oricând. M-am săturat de certuri banale și de oameni disperați după putere. Nu e un lucru rău să-ți dorești celebritate, să-ți dorești să fii cineva, dar contează atât de mult drumul pe care îl parcurgi pentru a ajunge acolo.

Văd zilnic copile ce ies din mașini de zeci de mii de euro, conduse de bărbați în toată firea. Unde am ajuns, oameni buni? Am ajuns să ne călcăm în picioare demnitatea și principiile firești pentru lucruri mărunte, pentru clipe false de bucurie.

Oricât de mult am avansa, orice lucru am face, tot ne ducem. Lăsăm pe pământ totul – mânia, durerea, averea, familia. Luăm cu noi doar amintirile și sufletul. Se merită să-ți distrugi sufletul pentru o hârtie de 100 de euro? Trebuie să învățam să ne trăim viață din plin fără să ne depășim limitele, trebuie să învățam să regretăm și să ne refacem mai puternici, mai înțelepți. Viață e ceva ce pierdem, însă sufletul, sufletul e al nostru pentru totdeauna.

Continue Reading

Ţi-ai mai aminti de mine peste 10 ani?

sad-boy-image

Sunt curios.

Te-ntreb şi-ţi cerşesc răspunsul. Ai îndura zece ani fără să-mi simţi atingerile calde şi răsfularea rece? Şi dacă da, ţi-ai mai aminti apoi cine sunt, cine am fost? Mi-ai visat zâmbetul ce te făcea fericită, îmbrăţişarea ce te încălzea în nopţile târzii de iarnă, momentele în care-ţi aruncam cu pietricele în fereastră, aşteptându-ţi zâmbetul, aşteptând să văd iubirea ce-ţi iese prin toţi porii… dar totuşi m-ai uitat. Te întâlnesc pe o stradă, te grăbeşti spre soţul ce nu te aşteaptă, cum o făceam eu, spre căminul pe care vi l-aţi clădit, dar pe care nu-l numeşti casă, aşa cum numeai braţele mele. Eu nu te-am uitat, ţi-am sărutat buzele în fiecare noapte, acolo unde ne întâlnim mereu, în vise, dincolo de ce ne-a rezervat destinul, locul în care tu ai ramas a mea şi eu am rămas al tau. Timpul se opreşte când trecem unul pe lângă altul, dar tu continui să mergi. A fost nevoie de o secundă doar ca să-ţi simt parfumul, doar ca să trăiesc speranţa de a ne încrucişa degetele pentru ultima oară. Am văzut pe chipul femeii care m-a uitat, ultimii 10 ani în care am sunat la numărul ce odată era al tau, chiar dacă niciodată n-ai mai răspuns, am văzut că ţi-e dor de mine chiar dacă m-ai uitat. Ţi-am văzut sufletul, dar nu l-am mai putut atinge, pentru că nu mai e la fel, pentru că tu nu mai eşti la fel. Ce n-aş fi dat să îţi simt din nou corpul cum îl ţine strâns pe al meu, ce n-aş da să-mi spui înca o dată că te simţi în siguranţă şi că eşti a mea. Dar nu, e prea târziu.

P.S: Ascultă piesa asta!

Continue Reading