Dragnea, nesuferit cum ești, m-ai convins

dragnea-amuzant

Nu sunt adreptul politicii. Am făcut la un moment dat parte din două partide(pe rând, bineînțeles), dar am renunțat, că oricum nu prea am eu la inimă politicienii și, implicit, politica.

De câteva zile, de când cu balamucul ăsta legat de prim-ministrul pe care se tot chinuie să-l pună PSD și liderul politic Liviu Dragnea, zici c-am luat-o razna. Marți trebuia să mă duc la tuns, că îmi făcusem o programare, iar în același timp președintele PSD era așteptat la o conferință de presă cu reacțiile la refuzul dat de Klaus Iohannis prupunerii inițiale a social democraților. Să vezi și să nu crezi, ora programării se apropria, iar liderul politic nu mai apărea. Pentru prima dată în viața mea am întârziat la tuns așteptând ca un pensionar, în fața televizorului, să ascult o declarație POLITICĂ.

Continue Reading

Olimpiada STOP prostiei

dumb

La început a fost amuzant să văd aceste evenimente false și cu teme amuzante, ba chiar am dat și eu join la o astfel de olimpiadă, respectiv cea de mâncat sarmale.

Toate bune și frumoase până când au apărut nelipsiții trolleri. Astfel, un sfert de creier plus alte multe alte sferturi s-au adunat în mediul online, (n)-au gândit și au transformat un „concept” funny într-o mare bazaconie. Același șir de poveste l-a avut și trendul Mocanu, Vaslui sau Babenco.

Continue Reading

Loviți, claxonați și înjurați, animalelor!

crowded-moscow-metro

Văd oameni nervoși și absurzi în fiecare zi. Uneori și eu mă comport astfel și am reacții oarecum nepotrivite, dar ce am văzut azi m-a lăsat cu gura cascată. Ce-i drept, cum să nu rămâi uimit atunci când vezi la metrou o doamna în toată regula, la 40 și ceva de ani, cum intra hotărâtă cu umărul în toată lumea și se uită urât pe cei pe care-i lovește, de parcă vina era clar a lor?

Continue Reading

Dragă București, nu te mai vreau!

nature-landscape-nature-landscape-nature-road-to-home-notebook-wallpaper-imagery

Au trecut anii peste mine și ușurelul cu ușurelul mi-am îndeplinit fiecare vis. Am vrut să fac 14 ani, ca să port cu mândrie, în buzunar, buletinul. Am vrut să intru la liceu, să particip la balul bobocilor și să mă distrez. După toate astea, am trecut la un alt nivel. Am dat peste termenul de facultate și am început să vizitez din ce în ce mai des Bucureștiul, lucru ce m-a făcut să-mi spun că vreau acolo, că vreau să studiez, că vreau titlul de student. Acum, după 19 zile de studenție, las armele jos, îmi predau toate dorințele si spun, fără nici un fel de resentiment, că-mi vreau viața înapoi.

Continue Reading

Un telefon ieftin şi prea bun

p8-emagic-magic-touch

Nu am avut o copilărie în care am primit tot ceea ce mi-am dorit, nu pentru că părinţii mei nu şi-ar fi permis să-mi ia, ci pentru că au fost îndeajuns ce înţelepţi încât să mă facă să înţeleg, cel puţin atunci, că nu poţi avea tot ce-ţi doreşti. Am dat din cap, am plâns mult, am înţeles într-un final şi m-am mulţumit cu telefoane modeste, nu cu ultimele generaţii. Partea proastă este că am început să văd că „se poartă” foarte mult Samsung şi Iphone, aşa că am început să uit ce m-au învăţat ai mei şi am insistat atât de mult asupra unui telefon de „fiţă”, dar care nu îmi oferea prea multe. Aşadar, de la Nokia am trecut la LG, de la LG am trecut la Samsung, iar de la Samsung am trecut la iPhone. Practic am avut multe telefoane şi am avut ocazia să ating o varietate de smartphone-uri.

Continue Reading