SNSPA #DAY1 – Facultatea de Ştiinte Politice

College students taking test in classroom

Vă spuneam aseară că o să încep să scriu o serie de articole dedicate primelor patru zile petrecute la SNSPA.

Mi-ar fi fost extrem de greu să mă trezesc la 4 ca să pot ajunge la timp la admitere, aşa că am decis să vin de duminică în Bucureşti. Am stat la nişte prieteni şi chiar plănuiam să învăţ, dar circumstanţele nu mi-au permis. A venit ziua admiterii, adică ieri, la specializarea Relaţii Internaţionale şi Studii Europene. M-am trezit la 6, am plecat la 7 şi am făcut aproximativ 45 de minute până la facultate.

Înainte de examen

Aveam trei mari probleme: era târziu, nu aveam la cine să-mi las bagajele şi îmi uitasem şi pixurile. Cum să-ţi uiţi pixurile când pleci la examenul de admitere? Leo be like. Am avut mare noroc cu unul dintre gardieni, pe care l-am întâlnit chiar la intrarea în clădire, îndrumând elevii. S-a oferit, galant, respectuos, romantic, drăguţ, să ma ajute să-mi îndeplinesc visele de când eram doar un copil mic şi răzgâiat – mi-a zis doar „hai cu mine, că-ţi dau eu!”. M-am uitat pe liste, mi-am regăsit numele atribuit amfiteatrului 2 şi am aşteptat… şi aşteptam… şi era soare. S-a strigat amfiteatrul 1, s-a strigat amfiteatrul 3, dar cel de-al doilea parcă dispăruse. Am realizat mai târziu că de fapt cei din amfiteatrul 2 intraseră de mult, iar eu stăteam ca vaca la păscut.

Iar am extras subiectele

Nu ştiu dacă am avut noroc să dau de cei mai faini supraveghetori sau aşa sunt toţi studenţii şi profesorii de la SNSPA. Mi-au dat ciorne, mi-au dat foaie de mijloc, m-au lăsat să mă duc să-mi iau mâncare etc. Am stat lângă un tip destul de nice, cu care am schimbat câteva vorbe despre admitere şi despre facultate(era trecut de mult prin BAC). La un moment dat vine domnul decan Cristian Pîrvulescu să caute voluntari pentru extragerea variantelor. Pretestarea trecută am comis-o oferindu-mă voluntar şi extrăgând cu o mână foarteeeee proastă o variantă pe care n-am cam stăpânit-o. De atunci am zis că nu mai extrag niciodată nimic.. până ieri. Da, am făcut iar prostia să mă ofer voluntar şi să extrag la istorie. Cred că v-aţi prins că iar n-am picat pe subiect(am luat fu*king 6.95). Eh! Oricum nu era scopul meu în viaţa să mă fac politician.

Unde-i xeroxul? Nu e xeroxul.

Acum apare problema numărul 4: eu venisem şi cu dosarul pentru înscrierea la Facultate de Comunicare şi Relaţii Publice. Chestia e că în acel dosar aveam 4 poze tip buletin, pe care m-am decis eu să le bag în buzunar ca să nu le pierd. Mai bine le băgam în gură, că din buzunar s-au pierdut în următoarele 5 minute. Dă’ şi caută acum xerox în Bucureşti, sectorul 1, la ora 12, obosit după câteva ore de somn, după un examen la istorie şi rupt de căldură, că deh.. „îmi iau blugi, că sigur o să fie frig”. Dragii mei, vă spun cu toată sinceritatea că în viaţa mea n-am mai căutat un xerox timp de două ore. Am ajuns de pe Bulevardul Expoziţiei până aproape de Chitila. Nici nu vă imaginaţi ce record de paşi mi-a indicat aplicaţia de pe Samsung-ul meu. Dupa o oră şi jumătate de chin mi-a indicat cineva că trebuie să mă întorc până pe acelaşi Bulevard al Expoziţiei, mai exact la World Trade Center, că sigur e un xerox acolo. Dus am fost, pozat am fost, printat am fost şi dus iar, numai că de data asta înapoi la facultate. Am stat 10 minute pe scări, timp în care am văzut o moldoviancă faină, cu accent fain, cu haine faine, cu mers fainMamă ce fată! – După ce mi-am luat ochii de la ea, am intrat în vorbă cu o tipă foarte faină de la Administraţie Europeană. Îmi pare super-rău că nu-mi mai amintesc numele ei, că tare mi-a plăcut să vorbesc cu ea. După toata socializarea şi uitatul dupa fete, m-am îndreptat rapid spre etajul 5, uite am fost preluat de o viitoare PRistă cam timidă, iar mai apoi de nişte fete care mi-au verificat dosarul. Verificat dosarul – bifat. Scris pe cele 4 poze numele de familie, iniţiala tatălui, prenumele meu – bifat. Plătit taxa – bifat. Înscris – bifat. Pe cât de mult îmi place mie această facultate, pe atât de repede am ieşit din clădire, că eram leşinat de foame, somn şi cald.

#1day = ✔

Prima zi de admitere a fost foarte-tare! Am întâlnit câţiva viitori colegi, am mers o groază pe jos şi am primit nişte sfaturi foarte bune – Un domn care aştepta tramvaiul mi-a spus că o să îmi distrug nervul urechii daca mai ascult muzică la căşti şi că mai bine fac o plimbare cu bicicleta decât să-mi omor auzul (true story).

Comments

comments

You may also like