SNSPA #DAY2 – Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice

college

Iată că a mai trecut o admitere şi iată că a venit şi timpul de relaxare, de mers la mare, de petrecut cu prietenii. A fost o perioadă foarte grea în care sunt sigur că toţi am stat într-un stres continuu, dar ştiţi cum e vorba – “Tot răul spre bine”. Uite că a venit şi binele pentru noi toţi. Vă felicit pentru rezultatele obţinute la examenele de admitere şi pentru că sunteţi studenţi!

Shopping, o bere şi multă, multă LENE

Ieri a fost cea mai grea zi ever. Am ajuns în Bucureşţi încă de sâmbătă, iar prima destinaţie a fost Afi Palace Cotroceni. Evident ca am fost atât de nerăbdător de sesiunea de shopping de dinainte de admitere, încât am luat toate bagajele cu mine, că deh.. „să nu las hainele să aştepte”. Am vrut să stau o oră, dar am stat 3. Nu mă întrebaţi, nu mă numiţi femeie şi nu râdeţi! Şi când mă gândeam că eu chiar îmi doream să repet tot în seara aia. Am ajuns pe la 11 la prietena la care am dormit, am băut o bere şi m-am pus să mai repet puţin. Vă daţi şi voi seama cât de „mult” am învăţat după 3 ore de shopping şi o oră de palăvrăgit şi băut bere. Pe la 1 şi jumătate m-am pus în pat şi am încercat să dorm. Repet, am ÎNCERCAT să dorm. Cred că asta e cea mai naşpa parte când vine vorba de admitere, noaptea de dinainte.

Nu ştiu de ce s-a nimerit ca examenul să pice tocmai la 7 dimineaţa, dar o să lăsăm întrebările de genul pentru altădată. La 5:30 m-am trezit, la 6:10 eram gata, la 6:30 eram acolo. Cu ocazia asta am testat şi eu aplicaţia pentru taxiuri. (Long live Bucharest!). M-am întâlnit cu draga mea Cristina, care nu o să fie dragă şi pentru unii dintre voi după ce vă spun ce a făcut, m-am mai întâlnit cu o amică şi cu sor…mama ei. Yes, m-am uitat la persoana cu care era şi mă pregăteam să zic bună, când aflu că trebuie să zic „Săru’mâna”. Trecând peste, am mai repetat cu amica mea şi după s-a întâmplat.. am fost strigaţi.

Etajul 2 – bifat, sala 217 – bifat, uşa închisă – bifat, toată lumea caută cheie – bifat.

S-a găsit cheia, ne-am găsit şi noi curajul să intrăm, ne-am căutat pe bănci şi aia a fost. Doamna foarte drăguţă care ne-a asistat la examen a început să ne explice formalităţile, regulamentul, etc. şi apoi a solicitat un voluntar pentru a fi martor la extragerea subiectelor. Şi aici vine partea când cei care au dat la istorie şi n-au scris bine încep să o urască pe Cristina. Vinovatul pentru ridicarea mâinii gingaşe a Cristinei sunt tot eu, pentru că am făcut marea greşeală de a-i spune că eu am extras de două ori subiectele la FSP şi că n-am avut mână prea bună pentru mine. S-a dus draga de ea, a extras şi au venit într-un timp foarte scurt subiectele. Până să ajungă, eu m-am împrietenit cu două fete ce stăteau în faţa mea şi cu a mea colegă de bancă, despre care am aflat ulterior că stă în apropiere de oraşul meu natal.

Ca să vezi, mi-a picat cel puţin faţa!

Nici acum nu-mi mai amintesc ce reacţie am avut când am văzut ce ne-a picat. Eu înainte de examene nu mai ştiu nimic, dar când văd subiectul în sine şi îmi dau seama că nu iau examenul daca nu-mi amintesc tot, pur şi simplu îmi vin toate ideile înapoi. Whatever. Am scris 3 pagini jumătate, am atins aproape toate punctele şi am ieşit cu o oră mai devreme din sală. O să ziceţi că am fost printre primii, dar să ştiţi că din 60, câţi eram în sală, mai rămăseseră 6-7 cu tot cu mine.

Prima persoană pe care am sunat-o a fost profa mea de istorie de la pregătire, căreia îi mulţumesc foarte mult pe această cale pentru tot sprijinul pe care mi l-a acordat, fără dânsă nici nu cred că mai aveam curajul să scriu aici. Toate bune şi frumoase, am ieşit în curte, unde lumea era ba în extaz, ba lăcrima. Am mai stat puţin pe acolo, am mai vorbit cu lumea şi mi-am luat uşurel tălpăşiţa. Am fost atât de stresat şi disperat încât am uitat iar să fac poze ca să nu pun articolul nud.

M-am prins: îmi plaşi acşentul di moldoviancă, băi

Amica despre care v-am vorbit mai devreme tot susţine că ea nu intră, că ea nu a scris bine, că dacă nu intră plânge, că ea vrea la SNSPA. Eh! Am mers pe instictul meu şi am făcut un pariu cu ea. Deci, dacă instinctul meu este bun, promit să editez postul şi să pun un selfie cu dom’şoara, că mi-a fost promis un suc. Îs hoţ rău, dar are un accent pe care n-ai cum să nu vrei să-l mai auzi de câteva ori. Hihi!

Comments

comments

You may also like