Ţi-ai mai aminti de mine peste 10 ani?

sad-boy-image

Sunt curios.

Te-ntreb şi-ţi cerşesc răspunsul. Ai îndura zece ani fără să-mi simţi atingerile calde şi răsfularea rece? Şi dacă da, ţi-ai mai aminti apoi cine sunt, cine am fost? Mi-ai visat zâmbetul ce te făcea fericită, îmbrăţişarea ce te încălzea în nopţile târzii de iarnă, momentele în care-ţi aruncam cu pietricele în fereastră, aşteptându-ţi zâmbetul, aşteptând să văd iubirea ce-ţi iese prin toţi porii… dar totuşi m-ai uitat. Te întâlnesc pe o stradă, te grăbeşti spre soţul ce nu te aşteaptă, cum o făceam eu, spre căminul pe care vi l-aţi clădit, dar pe care nu-l numeşti casă, aşa cum numeai braţele mele. Eu nu te-am uitat, ţi-am sărutat buzele în fiecare noapte, acolo unde ne întâlnim mereu, în vise, dincolo de ce ne-a rezervat destinul, locul în care tu ai ramas a mea şi eu am rămas al tau. Timpul se opreşte când trecem unul pe lângă altul, dar tu continui să mergi. A fost nevoie de o secundă doar ca să-ţi simt parfumul, doar ca să trăiesc speranţa de a ne încrucişa degetele pentru ultima oară. Am văzut pe chipul femeii care m-a uitat, ultimii 10 ani în care am sunat la numărul ce odată era al tau, chiar dacă niciodată n-ai mai răspuns, am văzut că ţi-e dor de mine chiar dacă m-ai uitat. Ţi-am văzut sufletul, dar nu l-am mai putut atinge, pentru că nu mai e la fel, pentru că tu nu mai eşti la fel. Ce n-aş fi dat să îţi simt din nou corpul cum îl ţine strâns pe al meu, ce n-aş da să-mi spui înca o dată că te simţi în siguranţă şi că eşti a mea. Dar nu, e prea târziu.

P.S: Ascultă piesa asta!

Comments

comments

You may also like