Urăsc studenta din anul I

pexels-photo-206527

Nu am mai scris pe mult de blog și asta m-a afectat în mod direct atât pe mine, cât și persoanele din jurul meu, pentru că era modul prin care mă puteam exprima cel mai direct și concis.

A început un alt an universitar și am devenit din ce în ce mai melancolic pe plan sentimental. Văd cupluri pe stradă, în special în zilele în care sunt foarte ocupat sau am foarte multe pe cap, și mă iau stările acelea de “take a bus and go far far away”.

Ceea ce am realizat în ultimele câteva luni este că am început să urăsc și disprețuiesc comportamentul, percepția, viziunea multor studente din anul I. Mai ales cele din București. Nu știu dacă problema este la mine și îmi doresc cine știe domnișoară de 25 de ani, matură, inteligentă, open-minded (cu ocazia asta v-am descris și fata perfectă în viziunea mea) sau pur și simplu aceste boboace vin cu un scop greșit aici.

Este o dorință prea mare de afirmare din atât de multe părți, iar acest lucru nu este deloc greșit. Greșit este că afirmarea asta vine prin alcool, țigări, droguri, limbaj de mahala.

Cum? Cum să-ți placă o femeie care este pe o masă din club, gata-gata să cadă, și încearcă să te convingă să urci lângă ea și să dansați până când moarte vă va…. deschide metroul la 5 dimineața.

Cum să-ți placă femeia cu care te întâlnești pe stradă, după multă vreme în care nu v-ați mai văzut, îți zâmbește aproape erotic și aruncă dintr-o dată, ca din cer, un „Ce faci, coaie?”. COAIE?

Cum să-ți placă femeia care ziua este zână, îmbrăcată la cămașa, sacou, cu pantofi, iar noaptea îi pică alcoolul pe sâni?

Sau femeia care ajunge mult prea repede de la o discuție serioasă la o propunere de “one night stand”.

Da, mă, suntem bărbați, avem hormoni, ne place viața, dar nu așa!

Nu știu.. nu vreau să judec, nu vreau să generalizez, dar.. sunt eu prea pretențios sau femeile au ajuns să nu-și mai dorească să fie femei?

Comments

comments

You may also like